Este foarte ciudat si greu in acelasi timp sa scriu despre mine, n-am facut-o niciodata dar o iau ca pe o provocare.
De obicei imi focusez atentia catre oamenii din jurul meu, catre prietenii mei, catre cunscutii mei, clientii mei si asa mai departe. Asa ca as putea sa va vorbesc la nesfarsit despre tot ce ma inconjoara, despre trairile mele, despre ce simt, despre iubire, despre dragoste, despre oamenii minunati pe care ii port in suflet, caci datorita lor scriu astazi, datorita lor sunt ceea ce sunt.
Sunt un om simplu, incerc din rasputeri sa-mi conserv aceasta simplitate pe care o port cu mine din copilaria care mi-a deschis multe usi, pe care din infantilitate le consideram inchise vesnic. Astazi vorbesc despre mine, cel de atunci, cu multa mandrie, caci am avut parte de o familie si un mediu in care sa ma dezvolt asa cum multi si-ar fi dorit. Ca orice copil nu am stiut sa apreciez in acel moment, insa astazi perioada copilariei o consider o comoara pe care o pastrez cu sfintenie, in taina, astfel incat nimeni sa nu se atinga de ea.
Ca orice om am trecut prin multe etape, alaturi de oameni, parinti, prieteni si apropiati, am trecut si peste perioade mai grele ca aceea in care a trebuit sa merg la facultate, sa ma hotarasc ce vreau sa devin. In ciuda parerilor mele am urmat facultatea de Geografie si Turism din cadrul Universitatii din Craiova, doar asa puteam sa intru in randul lumii sa fac ceva cu viata mea…aiurea…
Dupa ce mi-am luat licenta, m-am trezit prins in marea asta de oameni agitati, ingrijorati si plini de probleme, o mare cuprinsa de furtuna pe care astazi o numesc viata. A fost momentul in care nu stiam ce sa fac si incotro sa merg. In momentul acela am stat si am inceput sa ma gandesc la lucrurile care ma faceau fericit in copilarie, printre toate amintirile mi-am adus aminte cateva secunde de cum imi placea sa ma joc in parul mamei mele ore in sir, de cum ea nu se plictisea niciodata si ar fi stat asa ore in sir doar sa ma simta jucadu-ma in parul ei, chiar daca uneori nu era asa placut, caci uneori era chiar dureros acest joc. Mi-am adus aminte cum zambea fericita atunci cand ii aduceam oglinda sa se priveasca si sa admire ‘’opera’’ realizata de fiul ei. Asta se intampla in jurul varstei de 5 ani, perioada in care toata lumea ma intreba ce o sa fiu atunci cand o sa devin mare, le raspundeam mandru: Frizer. Mi-am dat seama in momentul acela ca pot face oamenii fericiti urmandu-mi pasiunea, pasiune careia nici eu si nimeni din jurul meu nu ii daduse nicio sansa atunci cand a fost vorba sa imi aleg ce vreau sa fac cu viata mea. Fara sa cuget am urmat cursuri de coafor, prima data la noi in tara apoi in Milano, unde am avut ocazia sa muncesc o perioada alaturi de oameni foarte talentati si sa merg in culisele celor mai mari festivaluri de moda. Ajuns intr-un punct am hotarat sa ma in intorc in Romania caci aici este casa mea, si aici erau toti ai mei. Odata intors am inceput sa profesez. Mi-am dat seama ca fiecare persoana trebuie sa se regaseasca in coafura pe care o poarta si ca fiecare om are nevoie de altceva ci nu de tendintele care sunt date si respectate cu strictete de unele persoane doar pentru ca ‘’asa se poarta’’. Am inceput sa vad in oameni nevoile lor incercand sa leg o prietenie cu ei. Asa am descoperit ca oamenii se regasesc in coafurile pe care le creez. Am realizat ca nu poti crea ceva, ca nu poti ajuta o persoana si nu ii poti oferi incredere in ea daca nu iti este in suflet, daca nu inseamna ceva pentru tine, astfel s-a ajuns ca majoritatea clientilor sa-mi fie prieteni. Timpul petrecut alaturi de clientele mele atunci cand imi solicita serviciile, chiar daca vorbim despre culoarea parului (un procedeu care dureaza) este intotdeauna prea scurt. Imi doresc intotdeauna sa ofer versatilitate coafurilor purtate de prietenele mele, asa cum imi place sa le numesc….versatilitate pentru a se putea simti bine in orice moment al zilei, indiferent ca merg la birou ori pleaca acasa si isi petrec timpul cu familia sau cu preietenii in parc.
Am realizat ca aspectul parului, este un factor important in starea pe care o avem, vad transformarea lor sufleteasca crescand pozitiv de la inceput si pana la final, dupa ce si-au reimprospatat coafura, tunsoarea sau culoarea. Parul, pentru mine este asa cum este pentru un pictor culoarea, cum este pentru un sculptor piatra, poate si de aici expresia „podoaba capilara”, insa mai presus de asta pentru mine parul inseamna creatie, libertate, exprimare si asumare.
Din 2013 am avut sansa si am fructificat oportunitatea sa lucrez alaturi de oameni minunati care au avut incredere in mine si mi-au dat girul sa semnez copertile unei reviste precum- revista Tabu. Multumesc Dan Silviu Boierescu pentru toata increderea pe care ai avut-o atunci cand ai pariat pe mine. Am avut sansa sa cunosc fotografi minunati, stilisti, make-up artisit si persoane publice cu care am legat prietenii, astfel la fiecare proiect s-a legat cate o mica familie in care ma regasesc de fiecare data atunci cand ne intalnim. Spun cu mandrie ca am lucrat cu cei mai deosebiti artisti, Giulia Anghelescu, Lavinia Parva, Ioana Maria Moldovan, Nicoleta Luciu, Gina Pistol, Alina Eremia, Dorian Popa si lista continua (scuzati-ma voi cei pe care nu v-am mentionat). Ma simt norocos sa fac parte din industria Fashion din Romania si onorat ca am lucrat si am realizat concepte cu echipele din culisele festivalurilor si prezentarilor de moda la cel mai inalt nivel.
De doi ani impreuna cu prietena mea Maia Feloiu (www.amaia.ro), am dezvoltat un nou concept de promovare astfel, formam o echipa, eu ocupandu-ma de partea de productie vizuala (concept, par, productie) publicitara iar ea de promovarea lor in media. Este proiectul meu de suflet, iar Maia mi-a demonstrat ca inca exista oameni, corectitudine si transparenta, mi-a confirmat inca o data ca simplitatea cu care ne-am dezvoltat din copilarie ne imbogateste pe zi ce trece.
Astazi, in momentul acesta, am inteles si simtit proverbul care spune: ’’Fa ce iti place si nu vei munci nici macar o zi.’’
Te astept la o programare, viata noastra se poate schimba:)