• By marian
• Thoughts of mine

“Sunt zâmbete apuse

Pe câmpuri distruse

Câmpuri distruse de noi

De noi oameni pustii si goi”

Daca ai putea sa imi zambesti acum mi-ai schimba lumea. Alerg dupa tine de ceva vreme si nu vreau sa cred ca ai ramas acolo, ca nu ma pot intoarce la tine. Sunt sfasiat de durere cand ma gandesc la tine. Am mers atata timp la brat cu tine si n-am realizat nici o secunda cat de mult ai sa-mi lipsesti. Asteptam cu atata nerabdare sa vorbesc de tine la timpul trecut ca am inceput chiar mai devreme decat trebuia. M-am ascuns de tine in cele mai inalte locuri, locuri in care imi doream sa nu ajungi niciodata. Ai ramas acolo, ai devenit o amintire asa cum imi doream. Acum plang dupa tine, urlu de dorul tau si ma condamn pentru greseala pe care am facut-o. M-am lasat purtat de fantomele din jurul meu, visam sa ajung una dintre ele! Puterea lor de a lua decizii ma facea sa imi doresc sa intru in hora lor nebuna. M-am prins cu sete in dansul lor dement si am inceput sa alerg, alerg si acum. Sunt obosit si plang dupa tine dar nu ma pot opri, as sfarsi calcat in picioare in dansul lor .

Nu suntem oameni! Suntem fantome care alearga in vazduh dupa nimic! Ne nastem din dragoste si aducem bucurie , bucurie care este platita cu multă suferinta atunci cand murim! Suntem iubiti si iubim in toata hora asta, sau cel putin asa credem pentru ca inca nu stim ce este iubirea, traim sa o cunoastem, si o cunoastem dar de fiecare data deghizata altfel.

Si tot plang dupa tine si alerg inainte privind inapoi caci setea de tine ma ucide, dar alerg in aceeasi hora nebuna in care sunt tras inainte si impins de la spate. Te-am plans pana am ramas fara lacrimi, dar in zadar! Sa ma ierti! Si stiu ca ai facut-o, eu te iubesc, si te povestesc si ma mandresc cu tine! Te port cu mine in toata hora asta nebuna caci tu imi dai putere sa alerg chiar daca nu o sa ma mai pot plimba cu tine!

Mi-e dor de tine copilaria mea!