Te simti ca si cum ai purta o camasa de forta.Ai zgariat zidurile sufletului cu dintii caci mainile iti sunt legate. Ai daramat toate dorintele cu nemultumirile si ai alungat toate visurile odata cu instalarea complexelor. Iti e din ce in ce mai greu sa te multumesti, alergi nebun prin viata ta fara sa iti dai seama ca lantul ti-e scurt. Tresari de fiecare data cand iti dai seama ca te limitezi singur si juri ca de maine n-ai sa o mai faci, asta in fiecare noapte! Te izolezi caci tu esti singurul care isi intelege negura din inima grea, intri in mintea-ti obosita si ramai acolo pana o inebunesti de tot.
……. In fiecare dimineata rogi pe cineva sa iti stranga mai tare camasa ca nu care cumva sa evadezi din propria-ti plasa. Este aceeasi persoana in fiecare dimineata, si tot in fiecare dimineata iti dai seama ca nu sti de ce este acolo. Ti-e dor de zilele in care aveai mainile libere caci te puteai pedepsi singur de fiecare data cand greseai. Te-ai condamnat atat de tare ca nici macat nu sti la ce visezi.
Ai sufletul plin de nimic, atat de plin ca nu vezi scaparea reala. Te-ai condamnat singur la nimicuri, te agati de lucruri fizice doar din lipsa celor interioare, ai amestecat atat de tare carcasa asta in sulfetul tau ca nici macar tu nu vezi de fapt ce te doare.
Si porti camasa asta uitatndu-te la cicatricile pe care ti le-a lasat in suflet, cicatrici pe care iti doresti sa le deschizi de fiecare data. In camera-ti intunecata astepti de ceva vreme sa deschida cineva fereastra, altcineva decat persoana care iti strange camasa zilnic. Astepti de o viata, poti numara persoanele foarte usor dupa toate cicatricile, fiecare are cate una, esti inca plin de speranta si astepti, chit ca o sa ai o cicatrice in plus de numarat la urmatorul inventar. Deschizi ochii doar cand nalucile incep sa-ti joace feste, si atunci te simti vinovat.
In camasa-ti stransa incat ti-e aproape imposibil sa respiri , te umpli de intrebari fara a te gandi macar o secunda sa iti raspunzi. Incerci sa treci prin tine mai repede decat trece un fluture prin viata. Iti schitezi in fiecare dimineata cate un tablou pe care nu il termini niciodata, astfel ai ajuns sa ai o galerie de picturi din care lipseste curajul. Nu iti poti face autoportret oricat ti-ai dori pentru ca nu te cunosti, nu sti cum arati ci doar cum ai vrea sa arati. Te impotrivesti sa iti dai o sansa. Si ai vrea sa te opresti dar nu poti de frica de a nu te intoarce inapoi, unde? Nici macar tu nu sti. Ti-ai pus lacate multe la camera cu visuri si nici macar nu ai curaj sa treci pe langa ea. Sunt acolo inautru visuri pe care le ai pedepsit sa ramana inchise acolo inainte de a incerca sa le materialezezi. Le-ai condamnat din frica de a deveni realitate, si le-ai lasat acolo, visurile tale si ai inceput sa le traiesti pe ale altora……. Si iti strange camasa in fiecare zi…. Sunt visuri care ti-ar putea reface zgarieturile adanci ale dintilor de pe suflet. Alergi legat in camasa-ti stransa pe coridoare lungi, intunecate, si reci ore in sir pana te prabusesti speriat de teama ca ai putea sa ramai inchis acolo, de teama sa te intalnesti cu tine, si iti strange camasa…..
In dimineata asta ai rugat-o sa nu mai stranga atat de tare, vrei si putina lumina…. Iti doresti sa vrei sa incerci, pentru prima data dupa mult timp, inmarmurit de frica dar vrei. Vrei din ce in ce mai mult sa stai in fata ta! Si sti ca poti, si sti ca o sa o faci, si nu ieri si nici maine, astazi! Vrei tot sau nimic de maine.
Sunt in treacat prin fata sufletului tau, am auzit framantarea de afara. Am intrat in casa-ti impovarata cu durere dar calda, am mers acolo unde iti placea sa iti petreci dupa amiezile. Este camera goala cu geamuri catre coline verzi pline de speranta. Am asezat atent masa in fata geamului, ai in fata o ceasca plina cu viata. Te asez atent astfel incat sa nu te sperie lumina, iti dezleg mainile amortite stranse de atata timp. Te intinzi, iti acoperi privirea caci lumina iti sageteaza ochii. Iti torn putina viata in ceasca ta preferata, ridica privirea! Esti fata in fata cu tine. Cine esti?
Eu am plecat, ti-am lasat un bilet pe masa,citeste-l! Cand termini…… Cauta-ma daca simti nevoia sa iti inapoiez camasa….. Momentan o port luptandu-ma cu mine, dar nu-ti face griji….. O port de multi ani….. E parte din mine…. Este camasa care m-a invatat cum sa ma iubesc, sa ma tin strans in brate.
Janina Ratiu
TOT CE AIN SCRIS NU -MI ESTE STRAIN…SUNT CONVINSA CA NICI ALTORA!
TE FELICIT PENTRU CURAJUL TAU!!!!!!!