Sunt eu! Cel care cândva nu știa cine este. Cel care a strâns multe în suflet doar ca să ajungă să fie așa cum își dorea să fie. Sunt eu cel care a luptat să trăiască momentul în care să poată vorbi fără sa îi fie teamă. Da! Eu sunt cel care credea că visurile se vor materializa. Chiar eu sunt, cel care nu a încetat să creadă, da… da… eu m-am împotrivit tuturor! Astăzi zâmbesc și strig cât pot de tare: „Sunt liber, sunt cine și cum vreau să fiu”. Dar tu știi cine ești?
Îmi place să studiez oamenii din jurul meu, iubesc să le aud poveștile, să îi văd cum zâmbesc sau cum se întristează atunci când își amintesc ceva. Da, îmi place chiar și când se întristează pentru că devin mai umani. Nu suntem făcuți numai din zâmbete. Încerc să găsesc asemănări între mine și ei, să văd dacă avem aceleași gânduri, aceleași întrebări la care nu găsim răspuns. Îmi place când îmi vorbesc despre cum erau, pentru că așa descopăr cum s-au transformat în ceea ce sunt.
Mă privesc pe mine, eu cel care am strâns multe doar pentru că nimeni nu înțelegea. Mă studiez de câte ori am ocazia și îmi dau seama că sunt o persoană pe care un student ar putea face studiu de caz.
Atunci când vezi lucrurile altfel decât marea de oameni din jurul tău, ai mult de suferit. Singura soluție este să schimbi marea, de preferat să mergi într-un ocean. Până ajungi să te poți muta din marea în care ai luat naștere durează, trebuie să îți dezvolți aripi, să îți dezvolți membre pentru a putea evada, iar asta necesită timp. În toată perioada asta suferi, te prefaci, în perioada asta dai naștere unor demoni pe care nu îi înțelegi. Este perioada în care treci prin toate stările. Nu ai cum să îi explici unui om că tu visezi la altceva pentru că el nu știe nici măcar să viseze. În marea asta în care m-am născut eu, nimeni nu înțelegea că se poate mai mult. Marea majoritate era condamnată și se limita doar pentru că dădea voie oamenilor din jur să o limiteze și a rămas așa.
Nu am încetat nicio secundă să visez chiar dacă cineva din exterior îmi spulbera visul cu o suflare. L-am luat de la capăt și cu fiecare început i-am construit o temelie mai puternică. Am crezut în puterea visului și cu ajutorul încrederii am primit o pereche de aripi cu care am zburat.
Am zburat cu tot ce strânsesem în ani de zile. Am zburat cu frică, cu complexe, cu frustrări…. cu toți demonii ăștia pe care eu îi eliberasem doar pentru că cei din jurul meu mă obligaseră să o fac ca ei sa ma accepte. Astăzi îi țin bine închiși și profit de ei așa cum ei au profitat de mine. Astăzi, demonii mei mă inspiră și mă ajută să fiu sincer, să mă exprim, să fiu liber… Să fiu eu!
Îmi este greu să văd oameni condamnați în jurul meu doar pentru ca nu au curaj să facă lucruri pentru ei și să ia decizii. Îmi este atât de greu să văd cum suferă toți doar pentru că le este teamă să viseze la o pereche de aripi cu care să zboare. Văd oameni muți care vorbesc. Da, sunt muți pentru că nu spun ce gândesc, spun doar ce cred că este bine să audă cei de lângă ei.
Sufăr când văd oameni care trăiesc alte vieți decât pe ale lor. Mă doare când văd că nu reușesc să se exprime.
De ce ne condamnăm? De frică! Și mie mi-a fost frică. Astăzi nu îmi mai este! Astăzi știu cine sunt, astăzi știu ce pot să fac, am acceptat orice mi se părea greu de acceptat. Știu că sunt puternic și pot trece peste orice.
Oprește-te din a trăi viața altcuiva pentru a descoperi că ai și tu o viață. Suferința se termină abia atunci când începi să te iubești pe tine. Așa cum te iubești tu nu o să te iubească nimeni niciodată. Alungă părerile oamenilor și adună doar simțirile tale.
Creează-ți lumea ta și crede în ea. Nu deschide ușa nimănui, chiar dacă sunt multe tentații. Eu cred în tine!
Tu cine ești? Și încotro te îndrepți?
Foto Adrian Pleșea, Make up Adela Pasc, Styling Andrei Ionescu, Model Alina Scarlat, Hair & Concept Marian Capet
