Ma tot uit in jurul meu si nu mai vad oameni, ma uit speriat la mine si nu ma vad…. mai simt doar o inima batand intr-o carcasa. Imi amintesc cand eram eu mic cum oamenii mari erau altfel, cum zambeau, cum totul parea altfel. Traiesc intre imagini, traiesc intre oameni care se mint singuri, intre oameni care judeca aspru oamenii dupa tesaturile pe care le poarta, dupa cati bani au in buzunare, intre oameni care au uitat de copilaria lor si ce visau sa fie atunci cand or sa fie mari. Aud de atat de multe ori in jurul meu cuvantul talent, daruire, artist….. Oare cati dintre noi stim ce inseamna un artist si cat de mult se poate sacrifica el. In 2016 marea majoritate sunt artisti… Artisti fara suflete care ii sapa pe altii sa ajunga ei sus fara sa isi dea seama ca or sa cada pentru ca cineva le-a luat scara…. Artisti care vorbesc urat despre alti oameni, artisti care au zeci de fete. Sa fie ei oare artisti? Pentru mine artistii sunt altfel, cei despre care vorbeam sunt doar parveniti, care usor usor vor pierde masca hidoasa pe care o poarta. Sa ajutam la demontarea lor, astfel vom putea aprecia adevaratii artisti…usor, usor, unu cate unu…. atunci cand se asteapta mai putin….asa ii starpim.
Este foarte ciudat cum incep sa ma schimb, cum incep sa fac lucruri pe care nu le faceam, sa mananc tot ce nu as fi crezut vreodata ca o sa mananc, sa apreciez lucruri care altadata ma lasau rece, am inceput sa ma descopar, sa descopar o latura a mea pe care nu o cunosc….incep sa descopar adevaratul sens al unor cuvinte pe care le foloseam fara sa am habar inseamna,de fapt…incep sa le simt…
Tocmai m-am intors de la Barcelona, un oras minunat insa nu am sa va vorbesc despre asta….nu sunt trip advisor, as vrea sa va vorbesc despre ce am descoperit acolo.
Acum, la 30 de ani am inteles ce inseamna talentul, pasiunea, si cum un om se sacrifica pentru pasiune. Mergand pe una dintre strazile renumite din Barcelona, un fel de balci la noi, printre tarabe si multi oameni adunati de prin toate colturile lumii, un fel de Babilon, stateau cateva personaje, statuete vii. Am stat si i-am analizat, am vazut cata rabdare aveau si cat de multumiti erau cand cineva mergea sa faca o poza cu ei, sau cand ii admirau…. se bucurau cand vedeau oamenii stransi in jurul lor, si nu o faceau pentru cei cativa centi pe care ii primeau…. i-am vazut acolo si dimineata,si la pranz, si seara, cu aceeasi pofta de viata cu aceeasi nostalgie in fiecare zi. Am avut norocul sa ii surprind cand se costumau, sa vad cum realizeaza machiajul impecabil si costumele de poveste pe care le purtau. In momentul acela am inteles ce inseamna daruire, am inteles ce inseamna sa faci ce iti place indiferent de lucrurile materiale pe care le primesti in schimb. Se hraneau cu zambetele oamenilor, cu bucuria lor….A fost momentul in care mi-am dat seama si am inteles cu adevarat ca noi oamenii alergam dupa nimic iar adevarata hrana este acolo, in bucuria pe care o oferim oamenilor. A fost a 5 a oara cand am fost la Barcelona, am trecut de fiecare data pe langa ei, ba chiar am facut fotografii cu ei, insa abia acum am realizat, ce fac, ce sunt si mai mult m-au invatat ca bucuria vine din jurul nostru in fiecare secunda, indiferent ca ploua, e soare sau ninge. Da , m-as intoarce la Barcelona doar pentru ei, sa ii mai privesc, sa ma simt copil, sa ma bucur de bucuria lor….sa asist la piesa lor de teatru de pe scena strazii…
Sunt oameni care se nasc talentati clar, nu am nici o indoiala, insa unii sunt un munte de talent….De fiecare data cand ajung la Barcelona si vizitez Sagrada Familia incerc sa imi imaginez cam cat talent sa ai ca sa poti gandi asa o cladire. Mi se pare incredibil, este una dintre cele mai frumoase cladiri pe care eu le-am vazut. O cladire la care de fiecare data descoperi ceva, o cladire pe care o intelegi de fiecare data altfel, de fapt este un gand, este o stare de spirit care te poarta de ficare data acolo unde vrei sa ajungi. Ai impresia ca a fost construita pentru sufletul fiecaruia si pe intelesul fiecaruia.Vizitati Sagrada Familia daca ajungeti la Barcelona, nu pentru ca este un punct turistic renumit,vizitati-o cu sufletul ….
Incercati sa luptati pentru ce visati, luptati pentru ce va doriti, nu va lasati prinsi de panzele incurcate ale vietii si nu picati in ele. Am uitat sa fim oameni, am uitat sa avem placeri….Pentru ce? Daca gasiti raspunsul va rog sa mi-l dati si mie…. il caut de ceva vreme si nu reusesc sa dau de el…. Am gasit cateva raspunsuri in scurta mea calatorie, insa mult prea putine pe langa miile de intrebari la care m-au trimis raspunsurile. Asadar Barcelona este un oras in care treceti prin toate starile.
Mi-am incarcat bateriile, stati aproape…..impart zambete…
mariana
„Incercati sa luptati pentru ce visati, luptati pentru ce va doriti, nu va lasati prinsi de panzele incurcate ale vietii si nu picati in ele. Am uitat sa fim oameni, am uitat sa avem placeri….Pentru ce? Daca gasiti raspunsul va rog sa mi-l dati si mie…. il caut de ceva vreme si nu reusesc sa dau de el…”
Marian, nu am uitat să fim oameni, am fost programaţi de societate să nu ne dăm seama că suntem oameni! Totul începe încă din copilărie când se grăbesc toţi să ne integreze în „armata” de roboţi a societăţii. Ne-au indus şi impus false modele, grade de comparaţie cu nişte false valori, care în subconştientul fiecăruia a generat ideea că el nu e bun de nimic, a generat lipsa curajului de a se manifesta aşa cum este, aşa cum simte:
„- uite cutare, are numai note bune, tu de ce nu ai?”
„- uite cutare, este olimpic, tu de ce nu eşti?”
„-uite cutare ce maşină are, ce casă are, tu de ce nu ai?”
„- uite cutare ce job are, tu de ce nu ………?”
Aici este greşeala: de ce nu alergi ca struţul, de ce nu urci în copaci ca maimuţa, de ce nu înoţi ca peştele? pentru că eşti OM, pentru că eşti UNIC!
Aşa ne-a creat Dumnezeu, unici, purtând în suflet germenele cretivităţii pe care îl are şi El! Fiecare dintre noi ar trebui să trăim aşa cum simte sufletul purtat prin această viaţă de carcasa numită trup şi nu după cum ne dictează „normele”, atâta timp cât ceea ce vrei să faci nu îi lezează cumva pe cei din jur. Nu o facem deoarece am devenit prizonierii conceptelor impuse de societatea în care trăim….
Când, în sfârşit, înţelegem asta, cîţi dintre noi mai avem puterea de a evada?