Sa pleci! Sa pleci in pesteri reci!
Sunt trairi, umbre, lacrimi, zâmbete,
Nu vreau sa caut cuvinte mari si expresii grandioase, vreau sa fie totul asa cum este atunci cand ne vedem dupa mult timp,sa fiu asa cum ma sti si tu, sau cum o sa ma cunosti daca nu ai facut-o pana acum. Vreau simplitate, simplitatea pe care o cautam cu totii.
Aici este vorba despre suflete,despre cele mai adânci trairi si cele mai ascunse visuri. Despre dragoste lecuita cu otravuri scumpe si suflete pacalite cu flori parfumate cu suferinte. Despre cum ne îndragostim intr-o secunda si cum suferim o viata dupa. Despre ce visam atunci cand eram mici si cum visul devine un sac plin de pietre pe care il ducem cu greu in spate atunci cand este real.
Vreau sa vorbim despre un suflet astazi,nu are nume, il poti numi cum vrei! L-am întâlnit cu multi ani in urma, intr-o noapte fara luna, privea cerul negru fara stele. M-a atras din prima clipa fericirea din privirea lui întunecata. Purta un trup foarte frumos. I se citea experienta de viata din felul in care privea cerul. L-am urmat o perioada,mi-a pus multe piedici si a incercat de multe ori sa ma alunge. Nu m-am dat batut, stiam ca avea sa ma invete multe. M-am agatat de el cum am stiut mai bine. A trecut mult timp de atunci si sunt inca inradacinat in piciorul lui. L-am vegheat in fiecare clipa si l-am vazut cum se dezvolta. Am luptat pentru el, am inca rani in suflet, dar nu pot si nu vreau sa ma deslipesc de el. Atunci cand ne-am acceptat reciproc si am hotarat de comun acord sa plecam la drum impreuna totul in jurul nostru s-a intors împotriva noastra! Dar n-am cedat! Eu ii dadeam viata lui iar el imi dadea viata mie! Si iata-ne aici! Eu si visul meu! Au fost perioade in care m-a schimonosit hranindu-ma cu rautate din setea de a-i da viata! M-a chinuit si m-a schingiuit fara pic de mila! Devenise demonic, taia fara mila in stanga si in dreapta trecand fara sa ii pese pe langa lesurile pe care le lasam in urma mea!
Am urlat de durere cand mi-am dat seama in ce ma transformase, ma simteam murdar, imi era scarba de mine. Ii dadusem voie sa raneasca in masa oamenii din jurul meu, ma impinsese sa calc in picioare oameni care ma iubeau. Nu ma recunosteam nici eu, carcasa asta imi era straina….. Uitasem de tot !
Dragostea mea fata de el avea sa se transforme in multa durere! Am trecut pe langa dragoste, am trecut pe langa bunatatea oamenilor, am trecut pe langa tot ce ma înconjura si am uitat de toti cei care contau, doar ptr el!
I-am dat viata, dar nu il mai vreau, i-am dat viata si am ramas doar eu cu el, i-am dat viata si sufar! Sa pleci! Sa pleci! Vreau doar sa pleci! M-ai pacalit!
Te-am ingropat asa cum m-ai ingropat si tu pe mine! Te-am ingropat cum se ingroapa lepra, adanc incat sa nu mai scapi!
Ma simt liber si usor, zbor din nou! Iubesc! Admir, miros,ating,vad….. Creez. Imi iubesc parintii, fratii, prietenii….. Iubesc animalele, iubesc lumina….. Iubesc tot, dar cel mai mult te iubesc pe tine caci tu esti visul meu real!
Visurile te pot distruge, urmeaza-le dar nu uita de tine!
Mizeria in care traim ne împinge sa ne manjim ptr a obtine ceva ce nici macar noi nu stim daca ne dorim! Ne scaldam in toata mlastina asta plina de minciuna, ura, invidie si calcam unii pe altii fara sa ne pese ca cei pe care calcam sunt sange din sangele nostru! Nu recunoastem caci nu avem putere dar astia suntem, egoisti, rai, si din cand in cand buni! Mlastina asta este situata intr-o gradina imensa, este inconjurata de flori! Luptam sa iesim sa punem mainile noastre murdare pe ele, sa le distrugem, asta am facut si asta facem si acum. Ne batem joc de noi si unii de altii!
Crezi ca tu nu esti asa nu!? Si te gândesti ca exagerez, ca tu esti bun…… Asta crezi tu…..dar cand ramai tu cu tine sti ca am dreptate!
Stau vis a vis, iti pot lasa cheia, fa-ti un dus inainte sa îngrijesti florile!
