Mai stai putin timpule!
Stai pe loc timpule!
Da vreau sa te opresti din goana ta naucitoare! Nu te mai inteleg,mi-e greu sa tin pasul cu tine,nu stiu daca m-am sau m-ai pregatit sa alerg in acelas timp cu tine! Vreau inapoi, sa ma pregatesti altfel fara sa fiu nevoit sa ma trezesc mare!
Ma simt pacalit de tine timpule,m-ai ademenit in jocul tau si te-am crezut timpule.
Nu este deloc asa cum mi-ai promis, nu mi-ai dat nimic in afara de responsabilitati,de oameni pestriti in jurul meu, de frici….
Asa cum m-ai adus aici te rog du-ma inapoi, vreau acasa, acolo de unde am plecat cu sete crezand ca oriunde este mai bine, acolo unde nu-mi doream sa fiu…vreau inapoi timpule, vreau sa alerg, vreau inapoi la oamenii aia simplii care imi lipsesc, vreau sa imi petrec noptile privind cerul care nicunde nu este mai aproape de pamant decat acolo, doar acolo poti culege stele cu mana. Mi-e dor sa adorm cu geamul deschis sa simt mirosul diminetilor, mi-e dor sa merg descult, sa simt iarba cu roua sub picioare,mi-e dor de diminetile racoroase care aveau sa transforme zilele in cele mai insorite zile de vara. Inca ma simt bine amintindu-mi serile in care mergeam cu prietenii la joaca….Da-mi timpule adierile alea de vant cu aer proaspat in zile secetoase,cararile incalcite pe dealuri pline de aer si sanatate, da-mi zambetele lipsite de griji, da-mi bucuria cu care radeam,adu-mi timpule simplitatea aia inapoi,ajuta-ma sa o revad,macar putin. Du-ma acolo, pune-ma fata in fata cu copilul care am fost sa ii spun cateva vorbe. Lasa-ma sa il invat sa ramana cat poate asa,lasa-ma sa il invat sa aiba rabdare, sa invete sa spuna „te iubesc” la tot ce il incojoara, sa pastreze fiecare clipa traita acolo, sa le puna intr-o cutie si sa o pastreze cu el….du-ma timpule inapoi ca tare mi-e dor de el! Vreau sa ii spun ca tot ce viseaza el este ca ceata in diminetile de vara…..la fel de repede se spulbera! Priveste-l cum se chinuie sa creasca mai repede!
Lasa-ma dusmane sa ma intorc,fie-ti mila de noi, coboara de pe trupul nostru, nu ne mai ingreuna sufletele,nu ne mai creste suferinta amintindu-ne cum a fost cand eram copii,macar atat. Opreste-te tirane din a ma face sa te simt in fiecare miscare. Lasa-mi timpule parintii in pace! Ce ai cu sora mea? Ce ai cu noi?
Poarta-ma inapoi si lasa-ma sa visez, lasa-ma sa visez ca oamenii sunt buni,ca toti oamenii se ajuta intre ei, ca toti se protejeaza unii pe altii ca nimic rau nu se poate intampla. Am invatat sa traiesc simplu,am invatat sa zambesc,sa spun multumesc,sa apreciez si sa raman acelas….
E totul ca un film in care imi joc rolul de matur fara sa vreau, fara sa ma fi intrebat, fara sa fiu anuntat sau ce scena urmeaza. E un film caruia mi-ar placea sa ii tin personajele vesnic fara sa fie nevoie sa dispara…..
M-ai prins in plasa ta hainule, plasa in care ma incurc din ce in mai tare. M-am trezit un copil mare plin de amintiri, fara oamenii aia buni care imi promiteai ca or sa ma protejeze,fara dimineti reci de vara secetoasa, fara aer……m-ai incurcat in plasa-ti deasa si tot treci peste mine punundu-mi din ce in ce mai multe greutati in ea schimonosindu-mi chipul. Imi deschizi din ce in ce mai des cutia cu amintiri crescandu-mi dorul de clipele trecute, ma otravesti cu ele dupa care ma resuscitezi doar de dragul de a ma otravi din nou! Imi plange sufletul timpule, ce mi-ai facut,ce imi faci?
Sa stai pe loc, vreau sa ma intorc!
Sufar dusmane, dar nu te urasc, nu te blestem pentru ca am stiut de cand m-am nascut ca trebuie sa treci peste mine.
Zboara timpule caci asta ti-e menirea……
