• By marian
• Uncategorized

Privesc în jurul meu și văd din ce în ce mai multe cupluri care se destramă pentru că unul dintre ei este de căcat. Am susținut întotdeauna și susțin în continuare că iubirea nu este veșnică și că totul se sfârşeşte într-o zi. Contează mai puțin dacă el sau ea sau amândoi sunt de căcat, ideea este că în urmă cu puțin timp îi auzeai cum îşi jurau iubire veşnică şi nimic nu părea că nu îi poate despărți, iar acum nu ştiu cum să îşi facă rău unul altuia. Cel mai trist mi se pare că amândoi caută scuze şi, după ani de zile în care au fost una şi aceeaşi persoană, uită într-o secundă şi nu le pasă ce simte celălalt atunci când iau decizii.

S-au iubit, ar spune unii… Sincer, nu ştiu dacă s-au iubit sau unul dintre ei a iubit, cert este că mi se pare o ipocrizie să ne legăm pe cineva de picior dacă ştim că persoana respectivă o să fie catapultată la primul pas. Dilema asta ne omoară pe toţi şi văd, aşa cum spuneam, cupluri care se despart după 10 ani de relaţie de parcă ar renunţa la o bluză care le-a rămas mică. După 10 ani devin doi străini care nu ştiu cum să îşi facă rău, după 10 ani pleacă din patul care le-a prins forma trupurilor fără nicio remuşcare.

Scriam cu ceva timp în urmă dacă iubirea are legătură cu sexul. Concluzia la care am ajuns în acel artirecol era că nu, nu are nicio legătură. Susţin același lucru în continuare. Dar iubirea cu interesul au vreo legătură? Eu cred că da şi mai cred că 90% din relaţiile zilelor în care trăim se bazează pe asta.

Trăim înconjuraţi de cupluri în care unul iubeşte, iar celălalt are cu totul o altă ocupaţie şi este mai puţin sau deloc implicat în relaţia lui, cupluri în care nu există nimic, dar sunt împreună din complezenţă şi cupluri în care unul dintre ei trebuie să îşi atingă scopul. Chiar sună aiurea, dar asta este era în care trăim… Nu ştim să iubim sau, dacă o facem, timpul în care suntem acolo este limitat.

Trăim zilele în care iubirea se uită într-un timp foarte scurt, iar suferinţa după o dragoste pierdută se înlocuieşte instantaneu, iar perioada de doliu care trebuie purtată după pierderea unei relaţii se transformă într-un război în care unul trebuie să piară.

Iubirea rezistă mai greu dacă nu e interzisă?

Oamenii nu se mai despart pentru că ea sau el şi-a tras-o cu altcineva în baie în timp ce celălalt studia meniul, se despart pentru că au toate condiţiile, iar iubirile lor nu mai sunt interzise.

Femeile erau acuzate înainte şi chiar şi acum că rămân în relații din interes şi că și-o trag cu bărbaţi bătrâni ca să obţină ceva. În 2016, interesul îşi poartă fesul indiferent de sexul din spatele chilotului.

Marea majoritate se îndrăgostesc de cine ar putea ei să devină lângă o persoană. Astfel, după 10 ani de cuplu, în care el nu a produs niciodată nimic, dar şi-a creat o imagine întreţinută de ea cu haine scumpe şi maşini, îţi dai seama că ea a fost o povară pentru tine. Păi de ce ai stat dacă te-a nenorocit? Şi mai pleci şi cu chiloţii în geantă şi o mai laşi, ca bonus, şi cu câţiva puradei pe lângă ea.

Oameni buni, încetaţi cu dulcegăriile şi poveştile de dragoste siropoase că vi se apleacă şi faceţi diabet.

Eu iubesc şi când spun că iubesc chiar o fac. Nu mi-am propus pentru cât timp şi n-am jurat iubire veşnică nimănui, atât cât simt o să o fac, iar când nu o să mai simt asta, o să mă retrag fără să mă simt vinovat că am făcut o promisiune de care ştiam că nu o să mă pot ţine.

Avem mult prea multe tentaţii în jurul nostru, iar viteza cu care ne dezvoltăm nu ne dă voie să facem promisiuni.

Iubeşte atât cât simţi! Când nu mai simţi, pleacă, chiar dacă o faci desculţ şi fără ultima colecţie de chiloţi de la CK. Pleacă, nu rămâne acolo până ştii că nu pleci cu mâna goală! Nimic nu durează o veşnicie!

Cred în iubire, o trăiesc, însă din păcate nu cred în promisiuni!