Uitasem ce înseamnă libertatea… se pare ca aveam doar impresia că o dețin. Cum cele mai frumoase lucruri se întâmplă atunci când nu te aștepți, zilele trecute am avut parte de o experiență care mi-a încărcat bateriile. Am foarte multe de povestit de la ședințele foto, multe de dat din spatele camerelor, atât de multe încât în curând o să încep o serie de postări doar despre asta. Zilele trecute am avut parte de o surpriză specială pe care aș vrea să o împărtășesc cu voi.
Ca de fiecare dată, încerc să găsesc doar concepte atipice, cele mai inedite locații și cele mai spectaculoase ținute. Alături de echipa cu care obișnuiesc să lucrez, am pus la cale de data aceasta o ședință cu influențe mongoleze, pentru două fete minunate. Rezultatul o sa îl vedeți în curând, până atunci vreau să vă povestesc despre locul în care este ascunsă o comoară.
După cum v-am spus, conceptul ședinței foto era inspirat din portul femeilor din Mongolia, ceea ce ne-a trimis, evident, la munte. Mădălina Preda, prietena mea care s-a ocupat de styling, a pregătit atent ținutele astfel încât să obținem cele mai fashion cadre cu putință. Mădalina este un stylist foarte talentat care creează ținutele perfecte pentru orice eveniment și ședința foto, un om care muncește cu sufletul până orice hăinuță prinde viață din mâinile ei. Adrian Pleșea, omul care oprește timpul în loc de data aceasta, mi-a făcut o surpriză pe care cu siguranță nu o să o uit.
De cele mai multe ori, uităm bucuria lucrurilor simple…
Din cauza programului foarte încărcat pe care îl am, l-am rugat pe Adi să caute o herghelie care să ne ajute cu un cal pentru ședința foto. Evident, s-a descurcat de minune și m-a sunat încântat să îmi spună că a găsit o locație în apropierea căreia se afla și o herghelie (evident după ce o jumătate de oră m-a păcălit că o să ni se aducă un ponei la ședința foto). Așadar, după ce am pus totul la punct, am plecat către locație.
Vă spun sincer că eram indiferent, îmi doream doar să avem un cal la ședința foto pentru a materializa ce ne propusesem. Iubesc caii, însă în agitația în care trăiesc, spre rușinea mea, uitasem sentimentul pe care îl ai în prezența unui cal.
Am plecat din Sinaia către Școala de echitație „Cristina” (https://www.facebook.com/Echitatie-Cristina-209735225863501/ ) fără ca eu să mă interesez despre acel loc vreun pic. Nu era prima ședință foto pe care eu o aveam într-un astfel de loc, așa că eram obișnuit cu oamenii care taxează fiecare pas pe care îl face calul.
După 30 de minute, am ajuns în locul unde urma să lucrăm, un loc care mi-a intrat în suflet înainte ca eu să cobor din mașină. Eram așteptați de băieții de acolo, care ne-au primit cu brațele deschise și care, chiar de cum am coborât din mașină, nu mai aveau răbdare să ne ducă sa vedem caii.
„Cristina”, o altfel de școală de echitație”
Am crezut ca ne duc în grajd să îi vedem doar, dar surpriză! Ne-au spus să ne alegem noi 3 cai, cu care vrem să lucrăm. În momentul în care am pășit în grajd, am văzut comorile care erau atât de fericite încât parcă zâmbeau atunci când te uitai la ele. Erau unii dintre cei mai fericiți cai pe care eu i-am văzut vreodată.
Am simțit instantaneu cum ma încarc cu energie, iar în momentul în care l-am atins pe Nor am simțit o conexiune foarte puternică.
Băieții au scos 3 cai, i-au echipat și ne-au întrebat unde vrem să mergem cu ei să facem pozele, lucru care m-a surprins din nou parcă era ireală atâta bună-voință!
Ne-au condus într-un loc superb, pe care ei l-au descoperit atunci când făceau trasee călare. Era un loc în care ți se tăia răsuflarea, un punct din care se vedeau munții, iar caii întregeau imaginea de basm. Au stat lângă noi plini de răbdare și atenți ca totul să fie pe placul nostru. Se vedea legătura și dragostea dintre ei și caii pe care îi iubesc cu adevărat.
Ospitalitatea o găsești la oamenii frumoși
Nu m-am putut abține și m-am urcat pe un cal. Am simțit, după mult timp, puterea, încrederea și siguranța pe care ți-o oferă un cal. Am avut sentimentul că zbor și că mi-am recăpătat libertatea. În doar câteva minute.
Am terminat cadrele cu căluții și ne-am întors în foișorul din curte recent amenajat, un loc construit cu pasiune a cărui energie pozitivă ne-a încărcat bateriile pe loc. Am fost serviți cu cafea, apă și prăjituri care ne-au mers la suflet. Tot personalul și proprietarii se comportau ca și cum făceam parte din familie și ne cunoșteam de o viață. Ne-am despărțit cu greu de ei și de colțul lor de rai.
Au fost atât de drăguți încât ne-au condus și la următoarea destinație în care trebuia să ajungem.
Am plecat de acolo cu un singur gând – nu doar eu, ci noi toți – cel de a ne întoarce cât de repede putem. Este locul în care îmi doresc și visez să îmi petrec câteva zile, să mă inspir, să mă relaxez și să simt iubirea cailor de care m-am indrăgostit la prima vedere.
Vă recomand din suflet Școala de echitație „Cristina” (https://www.facebook.com/Echitatie-Cristina-209735225863501/). Vă garantez o experiență pe care nu o întâlniți în alt loc! Vă mulțumesc fiecăruia în parte pentru tot ce faceți acolo, pentru dragostea și grija cu care îngrijiți minunățiile alea de cai și pentru toată simplitatea care vă face atât de speciali.
Când mergeți spre Râșnov, nu ratați acest loc: aici veți găsi mereu pe cineva care să vă zâmbească, să vă dea o cafea și să vă prezinte pe Nor și restul familiei.
