• By marian
• Uncategorized

Acum, după 30 de ani, încep să înțeleg oamenii care povesteau despre prima lor iubire. Atunci, eu nu știam ce înseamnă. Sincer, nici acum nu sunt sigur că știu dacă a fost iubire sau nu. Știu că a venit când nu mă așteptam, știu că n-am să o uit niciodată și simt fluturi în stomac și acum când îmi amintesc. Poate a fost iubire sau doar primul meu contact cu pasiunea, cu dorința… nu știu ce a fost, dar mie mi-a schimbat viața și viziunea asupra trăirilor mele.
Nu știu dacă mi-a plăcut ce am simțit în perioada scurtă, în care a fost ok, sau suferința de după. Îmi amintesc că am trăit o adevărată tragedie atunci când s-a terminat și aveam impresia că totul s-a sfârșit. Trăiam drama vieții mele atunci când a spus „Stop”. Am plâns, m-am răzvrătit, am încercat să înțeleg. Am fumat un pachet de țigări, am băut alcool până la refuz și am ascultat melodii de căcat care mă făceau să plâng și să-mi imaginez doar aberații. În sufletul meu se dărâma ușor, ușor totul. Cu cât încercam să uit, cu atât mă durea mai tare şi începeam să pierd toate speranţele. Nu îmi puteam imagina cât de tare poate durea lipsa unei persoane şi cum aveam să mă trezesc singur în dimineaţa următoare. Nu îmi imaginam de ce plecase şi nu mă învăţase să trăiesc singur. În momentele acelea, pentru mine, iubirea era letală ca o lovitură de pumnal în inimă. Nu înţelegeam de ce iubirea mă condamnase la aşa durere.

Îmi este dor de inocenţa cu care am iubit prima dată, îmi este dor de inconştiența de atunci. Eram dispus să fac orice pentru iubirea mea. Astăzi trăiesc o iubire matură, o iubire asumată. Iubirea mea de astăzi mă împlineşte şi mă motivează. Astăzi am dat sens vieţii mele datorită iubirii pe care o trăiesc. Astăzi nu mai ascult muzică, nu mai fumez şi nici alcool nu mai consum dacă sufăr. Acum comunic şi îmi exprim durerea, sunt capabil să îmi rezolv nemulţumirile prin vorbe. Astăzi iubesc de fapt ce îmi doream să iubesc atunci când am pierdut prima persoană de care m-am îndrăgostit. Până aici a fost un drum lung şi anevoios. Am experimentat tot felul de iubiri frumoase la început, care aveau să se transforme în eşecuri greu de şters din memorie. Nu m-am simţit niciodată legat de cineva şi nu am rămas într-o relaţie dacă am simţit că nu mă mai regăsesc în ea. Am plecat şi am luat-o de la capăt plin de credinţa că o să trăiesc iubirea pe care o trăiesc astăzi.

Cât de mult ne schimbă timpul şi cât de diferite sunt trăirile şi dorinţele noastre de la o zi la alta? Cât suferim fără folos… Cum se joacă oamenii cu inocenţa noastră, atunci când o avem, şi cum ne jucăm şi noi cu inocenţa altora, atunci când ajungem să putem face asta. Avem impresia că iubim atunci când nici măcar nu ştim ce este iubirea, suferim atunci când nu avem de ce să suferim. Citim despre iubire în cărţi şi vrem să o transformăm în realitate fără să ne dăm seama că, de fapt, partenerul nu citeşte aceeaşi carte pe care o citim şi noi. Avem nevoie de timp să înţelegem că iubirea are nevoie de maturitate să poată dura, are nevoie de asumare. Reuşim să iubim atunci când încetăm să judecăm, atunci când nu mai punem etichete ieftine pe produse de care nu avem habar. Iubim atunci când nu legăm pe cineva de noi şi îi oferim libertatea de care are nevoie. Iubim atunci când nu ţinem cont de culoarea pielii sau de statutul social.

Eliberează ce nu te face fericit, ca să poţi găsi iubirea adevărată. Eu am visat-o o viaţă, am aşteptat-o, am strigat-o şi nu a venit. Am găsit-o atunci când am luat hotărârea să-mi eliberez sufletul….