• By marian
• Thoughts of mine Uncategorized

Încerc să fiu cât de atent pot atunci când aleg oamenii cu care colaborez, oamenii cu care îmi petrec timpul și oamenii cărora le dau voie să îmi intre în suflet. Sunt o persoană foarte deschisă, de aceea este foarte ușor să relaționezi cu mine. Mă bucur că sunt așa, îmi place să ofer oamenilor șansa la același start atunci când vine vorba despre prietenie. Îmi place să fiu înconjurat de oameni, sunt dependent de ei și trăirile pe care mi le oferă. Sunt un om foarte simplu care apreciază fiecare persoană în parte și rar mi se întâmplă să nu fiu compatibil cu cineva. În viziunea mea, toți oamenii sunt egali și toți au drepturi egale în ceea ce privește prietenia.

Evident, prieteniile sunt diferite.

Mi s-a întâmplat de multe ori, de foarte multe ori să invit în sufletul meu oameni care nu meritau să intre, însă de cele mai multe ori nu am dat greș. Mă simt un om norocos și bogat pentru că am foarte mulți oameni în jurul meu pe care îi iubesc, îi apreciez și de la care învăț în fiecare moment câte ceva. Îmi place să am lângă mine oameni de la care am ce învăța de aceea fiecare om este special pentru mine și de la fiecare primesc cate o lecție.

Am colaborat cu mulți oameni, cu marea majoritate dintre ei mă leagă prietenii sincere și de durată. Este inevitabil să nu se lege o prietenie atunci când îți petreci foarte mult timp cu persoana respectivă și treci prin diferite experiențe. Sunt oameni lângă care te dezvolți și lângă care construiești lucruri.

Din păcate am cunoscut și oameni de nimic, prefăcuți, perverși care din punctul meu de vedere murdăresc numele de „artist”. Oameni care îți promit că te fac mai frumos, care amestecă frumos culorile, iar în spatele culorilor se ascunde cea mai mare mizerie în care se scaldă, transformându-se în cele mai mari hiene gata să atace oricând doar să mai câștige puțină notorietate. Am trăit asta acum, curând, cu o persoană care m-a dezamăgit și scârbit așa cum nu a făcut nimeni până acum, chiar dacă faptele altora au fost mult mai grave.

Este pentru prima dată când o persoană îmi provoacă greață la propriu.

Mi-e greață de aceste specimene în două picioare care vând pe oricine doar să își vadă interesul. Au mințit prea mult să aibă viață lungă, plus că rolul pe care încearcă să îl joace este mult prea greu pentru gradul de inteligență pe care îl au. Au prostit prea mulți oameni și au vândut pe cine nu trebuia. Și-au vândut profesorul, și-au vândut prietenii, și tot ce aveau de vândut crezând că poate mai primesc un like, asta după ce alții le-au lins rănile, după ce necondiționat le hrănești o bună perioadă de timp în care nimeni nu dă nici doi bani pe ele pentru că le cunosc veninul pe care îl posedă. Sunt doar niște carcase goale în care sunt depozitate niște organe.

Își merită singurătatea și viața pe care o au, sunt atât de rele încât nici măcar fierea lor nu le mai suporta. O să facem studiu de caz într-o zi! Promit! 🙂

Ofer tot ce am de obicei, totul este la vedere, astfel oamenii au impresia că se pot autoservi…

Îmi place să le dau impresia ca știu ce fac. Mă amuză când îi văd cât de avari sunt, cum ar băga cu două mâini în sac dacă ar putea. Le ia ceva până să înțeleagă că totul se întoarce! Să le fie cu folos, rămân la fel de săraci. Cred că nu există durere mai mare ca aceea când te simți trădat de omul pe care ai pariat. Și te doare, te doare fiecare amintire pe care o ai cu omul ăla și fiecare trăire pe care ai avut-o alături de el. Îți lasă un gol imens în suflet căci îl puseseși la loc de cinste, ocupând spațiu pe care el urmărea de fapt să îl distrugă. Am suferit cumplit când am văzut că de fapt omul era doar o păpușa manevrată de răutate. Acum mi-am luat un loc bun în sală și privesc la autodistrugerea comercianților de interese.

Iubesc oamenii și îmi place să îi studiez, dar întotdeauna îi las să creadă că dețin controlul!