Cred că marea rușine a mea este că sunt ignorant, marea rușine a mea este că am realizat că sunt ignorant abia acum…la vârstă asta. Ne grăbim să avem o părere bună despre noi și ne ambiționăm să credem că oamenii din jurul nostru sunt doar invidioși când spun lucruri care nu ne convin despre noi. Ne uităm în oglindă și ne mințim că suntem și trăim într-o societate în care nu ne regăsim. Aruncăm cu piatră în oamenii de lângă noi și îi penalizăm de fiecare dată când nu sunt de acord cu noi. În carcasa noastră suntem regi și nimeni nu are dreptul să facă curățenie. Ne spunem că avem ordine în dezordinea noastră când de fapt noi nu știm cum să fugim mai repede de noi înșine. Da. Ăștia suntem noi,niște oameni care fugim de noi, noi care ne mințim pe noi între noi și pe noi înșine.
Suntem oameni care impunem celor mai slabi decât noi ce să simtă și pe cine să iubească,ce să mănânce , ce să poarte și cum să se comporte. Noi suntem cei care atunci când avem puțînă putere încercăm să schimbăm oamenii și să îi îndepărtăm de valorile lor doar pentru că noi nu mai avem valori. Marea rușine a noastră este că ne vărsăm furia și frustrarea pe fericirea oamenilor ,și da,așa cum am spus mai sus ne mințim că suntem buni.
Da, noi suntem cei care atunci când ne dorim ceva uităm de familiile noastre și de oamenii care ne iubesc cu adevărat. Noi suntem cei care mințim oamenii de lângă noi pentru că vrem să fim iubiți de cât mai mulți oameni fără a ne pasă că ranim oamenii din jurul nostru. renunțăm cu ușurință la iubirea pe care pretindem că nu am trăit-o doar pentru că nu este ca în filmele pe care le vedem pe Netflix.
Ne mințim din nou că suntem buni și oamenii sunt nebuni, că empatizam,că simțim milă,că ajutăm…..dar o facem?
Judecăm după haine,după situații financiare,după lucruri materiale,orientări sexuale și culoarea pielii….. Da judecăm doi oameni care se iubesc dacă sunt de același sex sau dacă diferența de vârstă este prea mare.
Da judecăm oameni după culoarea pielii fără să așteptăm să îi cunoaștem. Marginalizăm rromii fără să știm defapt povestea lor. Fără să știm că au fost sclavi mulți ani,sclavi ai Bisericii Ortodoxe Române. fără să știm că au fost chinuiți și asupriți asemenea unor animale supuse la muncă câmpului.
Ne mințim din nou că suntem buni,că societatea este de vină. Ne mințim din nou că ‘’ eu nu sunt așa’’. Ne mințim noi între noi,facem lucruri pe care nu le simțim și avem impresia uneori că oamenii ne aparțîn. Avem impresia că suntem îndreptățiți să pedepsim oamenii pentru acțiunile lor.
Asta este de fapt marea rușine!
„Marea rușine” este o piesă de teatru pe care am văzut-o recent ,o piesă de teatru care vorbește despre sclavia rromilor ,despre valorile societății în care trăim și despre cum încă sunt tratați rromii.
„Marea rușine” este o piesă de teatru pe care trebuie să o vezi dacă vrei să schimbi ceva în ține și să-ți cunoști rădăcinile.
„Marea rușine” îți poate face cunoștință cu ține însuți prin trăirile pe care le experimentezi în cele două ore din față scenei.
O distribuție foarte bună și un subiect care te ține cu sufletul la gură până la finalul piesei. Talentul nu are culoare!
Mergi să vezi „Marea Rușine”!
Am ras în timp ce îmi înghițeam lacrimile ,am plâns fără să-mi dau seama că plâng și am terminat prin a-mi da seama cât de norocos sunt că am în viață mea oameni talentați care mă iubesc așa cum sunt.
Doinița Oancea unul dintre personaje, este prietenă mea de care sunt mândru,pe care o iubesc fără să mă fi întrebat vreodată de ce o iubesc, prietenă mea care mi-a dat niște trăiri din prima clipă în care a intrat în scenă.
Îți mulțumesc Doinița !
){kind=link}