Mă uit în jurul meu și rămân, de multe ori, surprins de cum se schimbă oamenii. Și nu ar fi o problemă că se schimbă în raport cu ceilalți, dar când vezi că invidia e cea care determină toate aceste transformări devine cu adevărat trist. Iar cele mai rele sunt femeile! S-ar sfâșia la propriu din cauza invidiei care mocnește în ele. Din fericire, o fac din priviri doar!
Ați fost prietene ani la rând, v-ați spus toate poveștile vesele sau triste, v-ați fost suport la greu și tovarășe la bine și acum, dintr-odată, nu vă mai vorbiți. Vă prefaceți că nu existați, vă aruncați bârfe proaste și vă întoarceți spatele dacă vă întâlniți din întâmplare. De ce? Pentru că și-a băgat coada invidia între voi două și voi ați fost atât de naive încât nu ați făcut nimic să o alungați!
Cu cât ești mai bun, cu atât vei fi mai marginalizat!
Îmi povestea o prietenă acum câteva zile cum nu reușește să se împrietenească la școală cu nicio mămică. A încercat orice doar de dragul copilului și nu a reușit. S-a învinovățit multă vreme pentru asta și nu găsea cauza răcelii celorlalte mame. I-am zis atunci zâmbind să nu își facă vreo grijă că greșește pentru că e înconjurată de o mare de invidie pentru că, sincer, au și de ce. Fata asta chiar e așa cum trebuie din mai toate punctele de vedere. Păcat că în loc să își atragă simpatii, își atrage antipatii.
Dacă femeile ar conștientiza cât de puternice ar fi dacă nu s-ar mai invidia unele pe altele, ar conduce lumea.
Din păcate, se lasă conduse de alteva decât de rațiune și își fac mult rău.
Visăm la ce are celălalt și uităm să ne bucurăm de ce avem noi…
Nu că bărbații ar fi mai presus. Îi vezi cum îi mănâncă invidia pe interior, cum încearcă să îi dea în cap celui care la un moment dat le-a întins o mână, iar acum își imaginează că și ei ar putea fi la fel de buni sau apreciați. Dar nu sunt. Pentru că, dacă ar fi, nu ar avea înăuntru sâmburele acesta al decăderii sufletului. Sunt invidioși pe mașina mai bună a celuilalt, pe casa mai mare a vecinului, pe iubita mai frumoasă a colegului, pe realizările tale la care nu au contribuit nicio secundă. De ce? Pentru că nu realizează că dacă tu nu ai fi realizat acele lucruri, în niciun caz nu le-ar fi realizat el. Sunt doar ale tale și, oricâtă invidie se cuibărește în sufletul lor, nu vor deveni ale lor!
Uneori invidia înseamnă și dorință de a fi mai bun decât celălalt și poate duce la un proces de autodepășire. Minunat ar fi dacă am reuși să fim mai buni profesional, mai informați, mai iubiți de femei dacă ne-am dori pur și simplu să devenim cea mai bună variantă a noastră. Dar de câte ori se întâmplă asta? Foarte rar, tot mai rar!
Am renunțat să îi mai înțeleg pe oameni. Îi iau exact așa cum vin: la pachet cu bune și cu rele. Îmi place ceea ce am devenit, de cine sunt iubit, sunt mulțumit cu mine însumi și știu că devenirea mea nu se oprește acum și aici. Așa că dacă nu puteți altfel, mă puteți invidia de pe acum pentru ceea ce sunt și voi fi.
Știu că iubirea e singura care contează și îi voi păstra lângă mine doar pe cei care înțeleg asta. Restul mergeți cu invidia mai încolo pentru că lângă mine nu este loc!
