Spre  dimineata m-am ridicat sa inchid fereastra….. chiar daca nu imi doream…. am studiat atat de bine greselile altora pana am descoperit, unde, intr-o secunda se darama tot in momentul in care am descoperit am gresit fix in acelas punct! Odata cu trecerea timpului incep sa vad ce inseamna sa inveti din greselile tale, invat din orice sau asa mi se pare, caci suferinta e din ce in ce mai mare…..

Nu am inteles niciodata de ce imi proiectez dorintele pe umerii altora, de ce am impresia ca gandesc acelasi sentiment ca si mine, de ce am impresia ca inteleg atingerile ascunse furate pentru o fractiune de secunda asa cum le transmitem. De ce cred cu atata putere ca intepreteaza gesturile aproape insesizabile si sunt acolo unde avem impresia ca am fugit impreuna…… Avem impresia…..cum un gest pe care nu il gandim poate atarna foarte greu in sufletul celalalt, cum o atingere pe care noi o credem normala poate sfasia visuri atent construite….cum toata suferinta asta care simti ca te darama si zidurile sufletului tau se prabusesc zgomotos si cutremurator, se pot sterge cu un un zambet, cu o secunda de atentie……cum treci de la o stare la alta atat de repede incat toate simturile iti amortesc si ramai intr o stare letargica!

Te resemnezi dar nu te lasa…… Fara sa isi dea seama chiar daca tu ai impresia ca o face intentionat. De fiecare data iti spui ca nu o sa mai dai voie nimanui sa-ti invadeze sufletul ca o sa tii in frau dorintele….. Dar nu poti ….. Si daca la inceput pare altfel totul ajunge in acelas punct, in care suferi. Senzatia aia in care simti ca ai control asupra situatiei, in care iti impui sa nu-ti pese….in care te imbeti cu apa rece. De fapt si de drept totul este o iluzie , o fanatsma care apare in miez de noapte si iti da lumea peste cap cat ai clipi….. Cum avem impresia ca celilalti simt cel putin ce simtim noi….si de fapt nimic, ceilalti simt acelasi lucru pe care il simtim noi dar pentru altii, caci lantul e lung! Si atunci de ce sa nu-ti bagi pula in ea de pasiune si sa treci tu la capitolul urmator? Pai e spimplu , ca te gandesti tu ca merita sa mai incerci….. Aiurea, nu merita dar tot incerci….. Si te legi singur din ce in ce mai tare….. Si te doare ca dracu dar tot speri….. Si speranta asta te macina de nu mai ramane nimic din tine,si nici asa nu te lasi ca totusi poate merita…….

Incerci sa te resemnezi din nou sa treci la next level….. Ca poate vine urmatoarea dragoste si ca ce e al tau urmeaza sa vina, e, exista acolo undeva…… Aiurea, nu exista frate….. Cand ne nastem suntem singuri, traim singuri chiar daca aparent nu si murim tot singuri….. Dar nu acceptam asta si ne mintim unii pe altii pentru simplu fapt ca nu avem coaie sa ne asumam tot egoismul din noi…… Suferim dupa cineva iar cineva sufera dupa altcineva sau in cel mai bun caz nici macar nu sufera. Am facut atatia oamenii sa sufere doar ptr ca am suferit la randul meu. Si sufar….. Aiurea….sufar doar atunci cand nu e cazul…. Cand imaginatia mea ma convinge sa cred ca totul poate fii real….aiurea….

In cimitirul asta de suflete trecem unii prin altii cum trece vantul peste mare fara sa lase nimic. E un cimitir in care alergam cu pasi repezi unii dupa altii fara sa ne atingem….. Nu ai inteles nimic nu? Nici nu vroiam….. Daca ai impresia ca ai facut-o te inseli, sau poate nu….. Suntem construiti din impresii si abur …..