• By marian
• Thoughts of mine

Cat de des mergi la o intalnire cu tine? De cate ori te intrebi daca iti e bine, si de cate ori tii cont de raspuns?

Cu cata usurinta spunem ca ne e bine si de fapt totul este doar o iluzie. Iluzia asta ne face sa ne mintim singuri, sa zambim chiar daca in interior este furtuna de nisip. Sunt atatea ganduri in mintea-ti injectata cu durerea pierderilor incat nu mai realizezi ce si cat te doare si daca te simti bine sau nu tu cu tine.

Am plecat catre tine,intr-o noapte, nu stiam unde, nu stiam cine esti nu stiam absolut nimic dar stiam ca trebuie sa vin! Am mers atat de mult incat nalucile din mintea mea refuzau sa ma mai ispiteasca, obosisera pana si ele! Nu m-am oprit nici o secunda! Am mers pana s-a terminat pamantul, si a inceput marea…. M-am stabilit deasupra casei pe o stanca incinsa si ascutita! Am stat acolo o perioada, vroiam sa ti cunosc fiecare miscare pentru a nu da gres cand avea sa ne intalnim. Dupa cateva zile trupul imi era plin de sange iar piatra incerca cum stia mai bine sa ma alunge. Dar am ramas…. Nu stiu cat! Nu simteam durerile trupului, ata de tare ma captase casuta saraca cu ferestre mari toate cu vedere la mare. Vedeam cum fiecare raza de soare lumina camerele intunecate pline de dureri, traume, frustrari si neimpliniri. Stateai zile intregi in care iti calculai strategia de a evada din tine. Gandurile iti erai atat de amestecate incat nici macar marea nu le putea deacurca. Plin de dorinte, satul de oameni care se topeau odata cu caderea noptii te aruncai in mare, gol plin de sperante…… Speranta ca poate te vei regasii undeva pe fundul marii. In zadar, iti era mult prea greu sa gasesti macar o bucatica din ceea ce ai fi vrut sa fii. Adus de mare stateai intins privind la stele incercand sa le seduci cum stiai mai bine sa te elibereze de idealurile care te tintuisera fara de scapare pe plaja care iti ramasese mica. Erai singur, nu aveai nici macar un prieten, nu suportai prezenta nimanui, de aceea ajunsesi la capatul lumii si cosntruisei locul pe care sa nu-l fi gasit nimeni. Uneori ramanei ca o statuie din piatra….prima data cand te-am vazut asa m-am speriat si am vrut sa vin la tine, dar n am venit, simteam ca o sa te intorci la viata si ca e doar o razbunare a ta pe tine insuti. Te hraneai cu fiecare rasarit si tot atunci punea i cate o caramida la ce urma sa vina. Rapus de lupta ta cu tine, de frica de a te accepta te retrageai in cea mai intunecat camera si te pedepseai ramanand acolo pana marea reusea sa te scoata. Ai visat atat de mult incat ai reusit sa dai viata visurilor mele, de aceea  scriu acum despre tine. Trupul imi e din ce in ce mai insangerat iar piatra pe care m am asezat e din ce in ce mai razbunatoare.

M-am hotarat sa vin la tine, insangerat si plin de durere. Te-ai speriat de mine prima data, nu intelegeai cum de cineva reusise sa vina acolo,la capatul lumii. Ai fugit si te-ai incuiat in casa, si ai ramas acolo cateva zile…. Rapus de intuneric ai iesit incet incet si ai inceput sa ma analizezi, dupa putin timp sa-mi ingrijesti ranile adanci. Nu am vorbit o perioada, aveai atatea intrebari dar iti lipsea curajul de a mi le adresa!

Nu o sa uit niciodata dimineata in care te-ai trezit si cu bratele deschise catre mare cu ochii mai mult inchisi de la prea mult soare care parca lua foc in ziua aia mi-ai spus:

-” Bine ai venit acasa!”

A fost momentul in care mi-am dat seama ca avusesem o intalnire cu mine, cu mine acela care nu are legatura cu lumea, cu cel din mine…. Cu sufletul meu.  Cu sufletul meu care credea ca l-am abandonat. O facusem, pentru o perioada scurta, in care izbiturile oamenilor m-au trimis inapoi, la capatul lumii in casuta cu geamuri multe cu vedere spre mare. M-am intors ranit dezamagit si am gasit fericirea….

Am ramas pe plaja, privesc stelele, ascult marea, ma imbat cu vantul, ma trezesc scaldat de soare si o iau de la capat…..

In zare se contureaza o umbra…..sa fie naluca ? Sa fie alt suflet? Curaj!  Te poti apropia! Te poti odihni aici, convinge-te ca vrei sa ramai!

Indoielile nu au loc aici….. Aici e capatul lumii…. Intalnirea cu tine!

Ramai?