Din păcate sau nu, am rămas puțin în urmă cu procesul de „americanizare”. Sunt demodat, nu? N-am învățat despre domnul Valentin în școală și nici în facultate. Bunica mea nu mi-a spus nicio poveste și nicio legendă din care să învăț ceva despre dânsul, iar părinții mei nu au făcut nicio tragedie din faptul că vine Valentine’s Day și nu au rezervat ceva în oraș să își sărbătorească dragostea.
Da, cred ca sunt demodat, iar după acest articol multe dudui care au început deja să își pregătească buclele și să își aleagă nuanța de roșu pe care să o poarte pe buze în seara domnului Valentin or să mă urască sau cel puțin or să râdă de mine.
Am crescut cu Dragobete și mărțișoare, cu felicitări desenate cu acuarele pe care lipeam globuri pisate și frunze presate. Le duceam cu grijă, mergând cu ele în mână tot drumul spre casă, până ajungeam să le dăruiesc mamei.
Frumusețea lucrurilor simple a pierit?
Îmi amintesc cum mama mea primea un set „FA” de la muncă și îl studiam ore întregi. Am crescut cu ghiocei și semințe vândute la cornet fabricat din ziar, la poarta școlii. Îmi amintesc și acum pieptul învățătoarei mele care era plin de mărțișoare de 1 martie. Nu o să uit niciodată culoarea și mirosul florilor în primele zile ale primăverii. Cum cântam „Vine, vine primăvara’’ la orele de muzică.
Acum, nu înțeleg cine este domnul Valentin și de ce toată lumea îl serbează mai ceva decât Crăciunul. De ce este o tragedie când răspund că nu fac nimic dacă sunt întrebat unde îl serbez? N-am fost educat în sensul ăsta și nici nu îmi doresc.
Nu cred că trebuie să avem o zi în care să spunem partenerilor cât de mult îi iubim, la fel cum nu trebuie să fim mai buni de Crăciun.
N-am suportat niciodată motivele astea împrumutate de la alții de a face ceva. Observ că din ce în ce mai multe fete se premenesc și găsesc acest motiv să pară puțin mai interesante. Câte dintre ele au văzut asta la părinții lor și care este scopul acestei zile? Au uitat toate când purtau pantaloni de trening cu sandale și căciuli din mohair împletite cu andrele.
Acum, toate serbează Valentine’s Day. Zici că le-a urcat cineva în pom și le-a furat scara. Am înțeles că vor să pară altceva decât sunt, dar… totuși. O adevarată dramă, tragedie sau cumpănă este pentru cele care nu au iubit și sunt singure de nea’ Valentin, dar totuși îl sărbătoresc și așa. E chiar fashion să ieși de ziua îndrăgostiților singur.
Și, până la urmă, de ce ai ieși cu cineva? Ele oricum se iubesc cel mai mult pe ele însele, iar în România ziua îndrăgostiților se poate sărbători și cu fetele în oraș chiar dacă ești singură.
Hai sa lăsăm tradițiile americanilor, pentru că noi trăim în România! Lăsați dramele și inimioarele, nu vă ajută cu nimic. Voi cum va petreceați Valentine’s Day când erați mici?
Îmi pare rău dom’le Valentin, nu te cunosc… și nici nu îmi doresc!
Mihaela
Eu zic ca orice zi,orice sărbătoare e binevenita pentru a simti iubirea…fie ea si americană …si chineza…si romaneasca..etc.Tot ce trebuie sa facem e sa acceptam,nu sa facem un ritual din asta,insa totusi iubirea trebuie simțită oricând,oriunde si oricât de mult putem si vrem…❤️
O zi minunata iti doresc si plina de iubire!!!